Gheorghe COMAN la Galeria Luceafărul a Centrului Cultural „Mihai Eminescu” Buc. 2022

Gheorghe Coman şi amprentele timpului

Nu demult, la Galeria Luceafărul a Centrului Cultural „Mihai Eminescu”, pictorului Gheorghe Coman a expus o serie de peisaje citadine şi portrete. Despre demersul său vizual, publicaţia italiană „Il Convivio” are numai cuvinte de laudă, apreciind mirobolantele tablouri ale artistului. Preocupat de definirea timpului şi spaţiului, ca proiecţie subiectivă a simţămintelor umane, Gheorghe Coman reuşeşte în fiecare lucrare să redea spiritul arhaic al unei lumi demult apuse, cu al cărui spirit am vrea, uneori, să ne identificăm. Nostalgia pe care o are, atunci când priveşte oraşul trecutului, cu clădiri asupra cărora timpul şi-a pus pecetea, ruinându-le, făcându-le mai preţioase, mai frumoase şi parcă mai exotice prin lipsa omului, ne determină pe noi înşine să aruncăm o privire discretă asupra modului de viaţă al burgheziei din a doua jumătate a secolului al XIX- lea, asupra pretenţiilor pentru habitat şi ambient, care demonstrau nivelul de pretenţii al acesteia. Splendidele construcţii, comandate de noua clasă socială, au o forţă pictogenă neignorată de artist, prin monumentalitatea şi aerul de epocă, stimulând imaginaţia artistului în ceea ce priveşte pitorescul nedisimulat al Bucureştiului de altădată. Presiunea timpului şi uitarea de sine sunt evocate de pictor prin efecte psiho-senzoriale, rezultate din influenţa reciprocă a elementelor calorice, spaţial-volumetrice, statice şi dinamice. Purtătoare a mesajului poetic, culoarea este accentul regăsit în fiecare pânză. Clădiri maestuoase, fragmente de calcane văzute de artist din diferite unghiuri, posesoare ale unor rafinate cromatisme şi perspectivele ce contribuie la diversitatea compoziţiilor, margini de cartiere amintind secolele trecute ale aşezărilor îndrăgite de plastician, interferează cu importanţa acordată repartiţiei planurilor de culoare şi a liniilor de forţă.
Multe clădiri sunt privite de sus, pe altele pictorul le vede de aproape, trecând pe lângă ele şi comunicându-le admiraţia sa pentru aspectul general şi pentru detalii, pentru urmele vremurilor vizibile pe tencuială, acoperişuri, feronerie, plastica faţadelor.
Pictorul Gheorgeh Coamn ne mărturiseşte că timpul nu lasă urme devastoare doar asupra fiinţelor, oamenilor, asupra structurilor naturale sau cosmice. Acesta nici nu rezolvă inadvertenţele lumii, ci ne învinge prin trecerea sa ori prin iluzia că stă pe loc, făcându-ne să îi simţim apăsarea.
Expoziţia „Amprentele timpului” pune tocmai această problemă a caracterului nimicitor al clipelor care se derulează vizibil, lăsând urme ireparabile asupra a tot ceea ce înseamnă existenţă. Clădiri pitoreşti, străzi cu amintiri, cu expresivităţi, nuanţe, patină a unui trecut glorios şi o frumuseţe nepieritoare, sunt reprezenate de Gheorghe Coman printr-o sintaxă impresivă şi prin armonia derivată din tensiunea contrastelor, din raportul dintre culori.

Ana Amelia Dincă,
critic de artă