Magda Isacescu in CRONICA ROMANA din 9 iulie 2012

Magda Isăcescu, de la satiră la poezie

in CRONICA ROMANA - Cultura — 09 iulie 2012

Vineri s-a vernisat, în Rotonda Muzeului Naţional al Literaturii Române, expoziţia de gravură a unei artiste de excepţie, Magda Isăcescu. În prezenţa unui public select, criticul de artă Octavian Barbosa a prezentat valenţele înalte ale creaţiei artistei, exprimate într-un limbaj subtil, metaforic.
Crepuscul magic,
simboluri misterioase
Pe cât de fragilă şi sensibilă este făptura Magdei Isăcescu, pe atât de copleşitoare este vigoarea cu care lucrările sale transmit stări sufleteşti şi idei. Alegându-şi ca mijloc de expresie vechea tehnică a gravurii, artista se apleacă asupra lucrărilor sale cu migala unui alchimist din epoci revolute, realizând, din linii fine, păienjenişuri ce se împletesc armonios, coagulându-se în imagini scăldate într-un crepuscul tandru, uneori, terifiant, alteori. Artista observă lumea cu o privire critică.
Astfel, Lenea este reprezentată printr-un gnom diform, asexuat şi cotropit de adipozităţi respingătoare. Vidul împrumută înfăţişarea unei femei triste, căreia singurătatea i-a anulat dreptul la maternitate. Într-un frumos contrapunct, compoziţia intitulată “Aşteptare” reprezintă o graţioasă siluetă feminină, înnobilată prin sarcina pe care o poartă cu bucurie şi seninătate, într-un interior ce emană pace, prin fiecare amănunt.
Înrudite cu “Capriciile” lui Goya, unele gravuri ale Magdei Isăcescu reprezintă creaturi fantastice, venite din universuri paralele, sau din coşmarurile care ne bântuie nopţile. În haosul unui posibil sfârşit al lumii, se întrezăreşte un ochi cu privirea rece, singurul element imobil şi imuabil. De mare forţă a expresiei este şi compoziţia “Balul”, de fapt, un bal al fantomelor, din care elementul uman lipseşte, în schimb, mobilierul fastuos, de epocă, al sălii dintr-un palat misterios, este redat în cele mai mici amănunte, cu o uimitoare precizie a detaliului.
Artista îşi transferă, uneori, gravurile pe un suport colorat, astfel, plaja pe care aleargă cai sălbatici dobândeşte o incandescenţă specială, în schimb, “Vidul” este proiectat pe un orizont de un roşu ameninţător care, paradoxal, emite o răceală frisonantă. “Strada Visului”, “Reguli” sau “Deasupra oraşului” reprezintă alegorii alcătuite dintr-o aglomerare de simboluri ce te invită la o explorare meticuloasă şi fascinantă, de-a lungul căreia semnele se lasă descifrate, rând pe rând, coagulându-se, apoi, în poveşti pe care poţi să ţi le asumi, făcându-le parte din propriul univers.
În opera Magdei Isăcescu, totul este subtil, discret, rafinat, tablourile sale având rezonanţa unei simfonii cântate în surdină.
Expoziţia este deschisă până pe 15 iulie şi oferă exact acea insulă de linişte şi răcoare pe care o căutăm cu toţii în aceste zile de tulbure zăpuşeală.
Gabriela Hurezean