Despre CICERONE POPESCU (1908-1998)

Date biografice

S-a născut la 19 martie 1908 la Vălenii de Munte, judetul Prahova si a decedat la Giurgiu la 4 mai 1998.
A urmat cursurile Academiei de Arte Frumoase din Bucuresti, avându-i ca profesori pe Camil Ressu, R. Stork, Costin Petrescu, Constantin Artachino, Oscar Han, Tzigara Samurcas.
In 1935 a fost numit profesor de desen la Liceul de Băieti Anastasescu din Rosiorii de Vede. A functionat la acest liceu 33 de ani, cu intrerupere pe timpul războiului când a fost concentrat pe frontul de răsărit.
A participat la Saloanele Oficiale din 1931, 1932 si 1935. Expozitii personale nu a avut pe timpul vietii, dar a participat la expozitii colective organizate la Rosiorii de Vede si după pensionare si la Giurgiu.
In afară de un impresionant număr de lucrări in ulei, s-a remarcat si prin tehnica gravurii. Multe gravuri au fost publicate in revistele culturale ale vremii (Drum, Romania).
Lucrările sale se află in colectii private din tară, iar unele au ajuns si in străinătate in urma adjudecării in licitatii din Bucuresti. Mentionăm că la ultimele licitatii lucrările s-au vândut la sume de 2600-3750 euro.
Cea mai mare parte a lucrărilor sale se află in proprietatea Galeriei Ioana d'Arte care este in curs de a realiza un catalog dedicat pictorului si o expozitie omagiala.

***

Pictura lui Cicerone Popescu este pictura naturilor statice, a florilor, a peisajelor citadine din provincie – Rosiorii de Vede si mai târziu Giurgiu, a unor debordante scene de circ, cu o aplecare tenace asupra dresurilor de cai, ca element central in genul respectiv.
Peisajele sale sunt caracterizate prin eliminarea elementelor redundante, printr-o anume simplificare a peisajului – dovada fortei picturale concentrate – menită să ajute la comunicarea unei stări, a unei perspective psihologice. Pictorul ne ademeneste cu o puternică si proprie afectivitate artistică, lumea lui este una asezată, tihnită, izvorând din canoanele picturii clasice românesti mult amprentată in cazul de fată de stilistica lui Camil Ressu (profesor al pictorului).
In naturile lui statice pictorul român asterne uleiurile simplu, foloseste tonuri linistitoare de gri, de albastru si verde. Nu avem in fată perspective inutile, spatii hazardate, voit pretentioase. Pictura lui va imortaliza ceea ce-si propune, te cheamă intr-o scenă in care nu lipsesc glastre smăltuite, ceasuri, scrumiere si de fiecare dată o carte de pictură, cum altfel – lăsată neglijent intr-un colt de masă, iar fundalul trimitând obsesiv spre alte teme picturale consacrate (inclusiv Balcicul din autoportretul din tinerete).

ANGHEL CIOBANU

***

Intre marii nedreptătiti ai memoriei colective se inscrie si Cicerone Popescu. Nedreptătire e un fel de a spune, de vreme ce doar pictorul e vinovat de acest lucru. Intr-o discutie cu fiica acestuia fiind intrebată despre lipsa expozitiilor din timpul vietii, expozitii aproape inexistente, dacă lăsăm la o parte pe cele din tinerete de la Rosiorii de Vede sau cele colective si sporadice din orasul in care a trăit in partea finală a vietii-Giurgiu, d-na prof. Monica Calea - fiica pictorului - spune ca tatăl său era marcat de o ciudătenie: nu putea să se despartă de lucrările sale: atunci când după cedări nesperate cineva primea un tablou de la el, a doua zi oferea la schimb 3-4 lucrări de alt pictor in locul lucrării de care cu greu se despărtise cu o zi inainte.
Poate fi si aceasta o explicatie a anonimatului din timpul vietii.
ANGHEL CIOBANU