"Locuri si figuri de legenda" in pliantul expozitiei Cristina OPRISENESCU de la Galeria Orizont, august 2012

"Locuri şi figuri de legendă"

Pe linia neorealismului reinstalat pe simeze, iniţiam ample compoziţii figurative cu personaje încă din anii 2001-2004, odată cu dedicaţiile grafice şi cu seria de tapiserii picturale
avându-l ca model pe Freddie Mercury.
Continuând seria experimentelor, am descoperit apoi noi materiale care mi-au captivat atenţia şi tendinţa de a descoperi noi modalităţi de exprimare. Culorile 3D acrilice,pastele de modelaj, markerele permanente, etc., erau tot atâtea provocări.
Revenind la realismul care a revenit în actualitate, au fost momente când mă întrebam de ce sunt atât de rar portretizate celebrităţile, în arta contemporană, de exemplu.
În schimb personaje dintre cele mai anonime, ca omul de pe stradă – sau din tramvai, devin subiecte sau pretexte ale abordării unui hiperrealism – ca reacţie după un abstracţionism care a dominat mai bine de un secol.
În Renaştere exista un cult al omului de excepţie, iar celebritatea modernă s-a format atunci.
Acum se poartă obişnuitul şi se glorifică banalul. Se pictează cu lux de amănunte... un autobuz!. Nimeni nu mai este erou şi devine de-a dreptul ridicol să mai admiri pe careva. Atunci eşti numit fan...
Riscând deci să fiu etichetată ca atare, dar dorind să rămân eu însămi, revin cu această expoziţie la o obsesie mai veche – parcul fantastic Bomarzo, căruia i-am asociat, parcă pentru a-i „îmblânzi” monştrii, un nu mai puţin mitic personaj – Michael Jackson.
Un „monstru sacru” şi o Pădure sacră!
Sacro Bosca di Bomarzo, din hăţişurile căreia ţâşnesc statui uriaşe de dragoni, ţestoase şi himere, care, deşi roase de vreme, încă şochează şi domină.
Sunt Nemuritoare. Iar tărâmul lor este unul iniţiatic şi magic.
Acest cadru grandios poate deveni „decor” pentru un Dans, pentru „Dansatorii care vin şi pleacă în eternul Dans al creaţiei” – cum cântă Michael şi pentru un Personaj la fel de misterios, de la care celebrul cântăreţ a împrumutat chipul.
În veşminte renascentiste, cum de altfel îi plăcea să se costumeze, celebrul Michael Jackson devine model pentru nişte portrete risipite în expoziţii inventate, pe zidurile din Bomarzo.
Ca într-un Neverland regăsit, să zicem că Michael a trecut prin Bomarzo. Fie şi imaginar.
Sau poate real?!
Dedic această expoziţie mamei mele care ştiu că mă veghează şi acum şi-mi priveşte lucrările.
Îmi lipsesc doar cuvintele ei, aprecierile, dar şi criticile. Mama era o talentată pictoriţă şi de la ea am moştenit acest Dar. Fiecare nouă expoziţie o comentam împreună.
Când trăia, îmi spunea că ar dori să vină în casa rămasa pustie... chiar şi ca spirit, pentru a nu mă părăsi niciodată...
Am fost unicul ei copil. Ea s-a ţinut de cuvânt întotdeauna. Dacă n-ar fi fost lângă mine şi acum, nu cred că aş mai fi putut să lucrez mai departe.

Cristina Oprişenescu

23 Iulie 2012