Album despre CRISTINA TAUTU
Nume artist : Cristina Tautu
Studii : Academia de Arte Frumoase « N. Grigorescu »
Expozitii personale:
2001- Instalatie « Izvorul tamaduirii, sau dispozitiv pentru restaurarea circuitului Luminii in natura »- sala Caminul Artei
2005- Colaje, fotografie prelucrata- sala Caminul Artei
Expozitii de grup:
1991-exp. Studenteasca- Caminul Artei
1992&1993- « Alegoria »- Bistrita
1993- Trienala de tineret-Art-expo et ¾
1994- Exp.Academiei de Arta Budapesta
1998- Salonul de Arta Bucuresti- Insataltia « Bunavestire »
1999- Salonul de Arta Bucuresti- Instalatia « For ever »
1999- Sala Eforie-
2000- Salonul de Arta bucuresti- Instalatie « din pamint venim, in pamint ne ducem »
2000- Salonul de Arta contemporana- Sala Parlamentului
2009- Institutul Cultural Italian
Actiuni :
1988- “Spatiu strimt “ happening, Buc
1991- “ Identificare” , happening & video, Costinesti
1995- “High Fidelity” ,video, Buc
2002- Instalatia “ Forever” prezentata in cadrul recitalului de muzica concreta, la Muzeul George Enescu
Premii:
1994- premiu pentru afis « Bucuresti 1900 »- Fundatia « D’ ale Bucurescilor »
***
Sint un om care nu poate trai fara BEATITUDINE.
Daca as astepta ca ea sa vina din exterior, m-as ofili.
Dupa ce am descoperit ca INTERIORUL DETERMINA EXTERIORUL, am restabilit pozitia CREATORULUI inauntrul meu, si am redimensionat LIBERTATEA INTERIOARA. Probabil ca, acesta era lucrul pe care incercau sa il realizeze alchimistii: transformarea fierului in aur.
Gestul artistic este o extindere a fiintei catre lume, iar eu ma simt inspirata sa il fac ca o fereastra pe care sa poti privi marea, chiar daca, in fata ferestrei se afla doar un zid.
Pot face aceasta din orice, modalitatile aproape ca nici nu mai conteaza.
Pot sa folosesc bete de chibrit, nasturi, obiecte desperechiate, sau imagini pe care sa le recombin, sa le colez, sa le pictez, sau…..sau….orice !
Important este sa incifrez in gestul meu UN SENS.
Un sens care sa ii imbogateasca, macar cu putin pe ceilalti.
Cristina Tautu
***
« Confesiuni despre instalatiile mele »
Instalatia e la moda !
M-am ferit intodeauna de « moda », pentru ca incartiruieste si depersonalizeaza.
Si totusi, am ales instalatia ca forma artistica de a ma exprima, pentru ca, asa cum, cu decenii in urma, la scoala din Bauhaus se testa afinitatea artistica, cu un material anume, tot asa si eu m-am simtit atrasa in primul rind de obiecte vechi, inutile, cazute in dizgratie, dupa ce le-a fost consumata vlaga functionala, si au fost abandonate. Am avut dintodeauna o vocatie in a le depista si a le aduna, atrasa fiind de un « suflu tainic » al lor.
In al doilea rind, m-a interesat o modalitate cit mai potrivita de a exprima ingeniozitate si nonconformosm. Bineinteles ca nu un nonconformism steril, ci posibilitatea ludica de a stirni interes pentru un mesaj, care trebuie neaparat sa existe.
Sa incite si sa puna pe ginduri.
Imi doream sa fac instalatie, dar nu detineam inca toate elementele pentru a o face.
M-am uitat in jur si am increcat sa receptionez ce fac altii. Am constatat ca lucrul care ma deruta si ma deceptiona cel mai mult, era non-sensul. Poate si non-sensul e un mesaj, dar un mesaj pentru care eu nu voi opta niciodata !
Asa ca am fost rabdatoare, si am asteptat sa se coaca inauntrul meu « aluatul » care sa scoata la lumina « semnalu », la timpul potrivit. Si asa s-a si intimplat.
Prima mea instalatie m-a luat prin surprindere. Am intitulat-o « Bunavestire ». Lucrurile parca s-au asezat de la sine, exprimind totodata optiunea pentru o atitudine de viata : acea de a accepta conditia umana ca imperfecta, dar, sustinuta de o sublima potentialitate de a strabate axa pe verticala.
Acesta fiind un crez al meu, pe care nu il pot dezice prin nimic in cea ce fac, in mod firesc s-a regasit si in urmatoarele instalatii.
Tema cuplului apare in ansamblul « Forever ». Desi la o prima vedere ea ar putea fi citita intr-un registru oarecum cinic. Contine in aceasi masura elemente de semnalizare {masina de tocat poate toca nervii, timpul si viata}, dar si incifrari ale unei posibile cai pe care fiecare, prin stradanie proprie, le poate gasi : Intelepciunea- cartea care poate duce la lumina ; becurile atirnate de sfori – o potentialitate ce trebuie activata.
In spate, o rama goala este spatiul care poate fi umplut cu toate bunele-relele, iar in final va oglindi rodul.
Cuplul in sine este reprezentat in forma a doua manechine, insemnate fiecare cu simbolurile energiilor cosmice ale masculinului si femininului- activ si receptiv.
Balanta obtiunii poate face din noi simple manechine in dansul vietii, sau poate inclina spre impliniri arhetipale.
O alta instalatie importanta este « Izvorul tamaduirii » sau « Dispozitiv pentru restaurarea circuitului luminii in natura ».
Si de acesta data pot spune ca lucrurile s-au intimplat ca de la sine.
Sala « caminul artei » mi-a revenit exact in Saptamina Luminata, si mi s-a parut firesc ca mesajul meu sa se alature si sa sustina mesajul care este transmis oamenilor de doua mii de ani : « catre Lumina ! »
Imi permit ca, mai presus de orice comentariu, sa transcriu aici impresiile unei vizitatoare, cel mai impresionant omagiu pe care l-am primit ;
« Tablou cu becuri oarbe atirnate
Robinetul luminii inchis
Noi ? Bijbiim savant sau prosteste.
Pres de zdrente si matase
Cararea aproximata de destin
Noi ? Mergem poticnit sau nebuneste.
Masina de tocat zilele si noptile
Bunele si relele, albele si negrele
Noi ? Prinsi si prinzind in rasucire
Cind inocent, cind miseleste.
Lumina captata de cornul celest
Armonie pogoritoare si inaltare divina
Noi ? Intelegind si asumind
Ne-naripam ingereste. »
Ultimile doua instalatii pe care le voi aminti, sint niste land-art-uri. Ele au fost realizate la Pucioasa in aceasta vara, cu prilejul Festivalului Crestinatatii organizat de fundatia Noul Ierusalim.
Prima se intituleaza « Dupa chipul si asemanarea Ta », si sugereaza un traseu simbolic, care arata ca daca omul a fost facut dupa chipul si asemanarea lui Dumnezeu, chipul ii este dat, dar asemanarea trebuie sa o recupereze prin stradanie proprie.
Cea de-a doua lucrare se intituleaza « Treimea », si este o reprezentare simbolica a treimii in unitate.
Ma framinta temele-capcana cu care omul se confrunta in labirintul pe care, cu pasi mai mici sau mai mari, il strabate moment de moment.
In prim plan se afla tema timpului exterior, care nemilos biciuieste, tinind omul cu sufletul la gura in chingi grele, spre idealuri indoielnice, in vreme ce timpul interior, frate geaman, ce ar trebui sa sustina balantain cumpana dreapta, a fost facut neputincios, sufocat in fasa.
In final, imi permit sa mai fac o confesiune: Conditia artistului este la fel de nesigura, ca si conditia oricarei meserii daca nu are sansa sa fie srabatuta de o axa. Acesta axa o bijbii, o cauti, o intuiesti, si uneori ai marea bucurie sa fie confirmata.
Pentru mine, o astfel de confirmare mi-a venit pe calea unei carti {si nu numai}, pe care o recomand tuturor celor care sint in cautare.
Ea se intituleaza « Simbolismul corpului uman » scrisa de Annick de Souzenelle.
Cristina Tautu
Articol aparut in revista Contrapunct, 2001